Pelerin spre izvoare 24/01/2010

Placide Deseille

I

Am ales calea monahalã în 1942, la Abatia cistercianã de la Bellefontaine (Anjou).

Hirotonit preot în 1952, am fost în scurtã vreme numit profesor de Teologie dogmaticã, iar apoi însãrcinat sã mã în­grijesc si de formarea duhovniceascã a tinerilor monahi ce se pregãteau pentru asumarea preotiei.

Nãzuind eu un învãtãmânt teologic în duhul Sfintilor Pãrinti, am profitat de câteva deplasãri la Paris (de unde pro­curam cele strict trebuincioase mãnãstirii) pentru a-l întâlni pe Pãrintele Ciprian Kern, profesor de Patristicã la Institutul “St. Serge”, precum si pe Vladimir Lossky, a cãrui Teologie mis­ticã a Bisericii de Rãsãrit mã incita (în pofida serioaselor rezerve cu care bunul pãrinte iezuit sãvârsise, vai, imprudenta de a-mi împrumuta o astfel de carte explozivã!). Din nefericire, Lossky avea sã moarã la putinã vreme dupã ce ajunsesem sã-l întâlnesc.

Cum am devenit ortodox 24/01/2010

MAXIME EGGER

“Ce putem face oare pentru ca Dumnezeu sã nu disparã între rândurile unui text?”

(Georges Khodr)

Cum am devenit ortodox? Iatã întrebarea care, fãrã îndoialã, mi-a fost pusã cel mai des în ultimii ani. În general, am evitat rãspunsurile transante. Astãzi, când, dupã lungi ezi­tãri, consimt sã rãspund, luând condeiul nu pot sã nu-mi spun cã sunt totusi cât se poate de imprudent, ba chiar inconstient, sã accept un demers atât de dificil si delicat. Dificil, pentru cã, la urma urmei, este imposibil sã dezvãlui în câteva pagini rezultatul unei înaintãri spirituale care a durat ani întregi. Deli­cat, pentru cã în acest parcurs existã (ca în orice înaintare spi­ritualã) o tainã propriu-zis inexprimabilã, o dimensiune atât de profundã si intimã încât ezit la nesfârsit sã vorbesc despre ea. Dar, dacã mâna îmi tremurã, este mai cu seamã din teama ca nu cumva, slãvindu-L pe Dumnezeu, sã mã slãvesc în ascuns si pe mine însumi.

Ortodoxia in Arizona 24/01/2010

O MÃRTURIE ANONIMÃ

“Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi cãuta: sã locuiesc în casa Domnului în toate zilele vietii mele, ca sã vãd frumusetea Domnului si sã cercetez locasul lui.” (Psalmul 26, 7-8)

Într-adevãr, aceastã “Casã a Domnului” a primit un sens nou si puternic pentru noi. Iar târnosirea bisericii mãnã­stirii noastre se vede limpede cã este încoronarea tuturor strã­daniilor noastre din ultimii ani si punctul culminant al harului venit din mâna Domnului.

Preasfintitul Episcop Jovan ne spunea sãptãmâna tre­cutã cã, venind spre mãnãstirea noastrã si gândindu-se la comunitatea noastrã de surori si maici, ne-a asemãnat,

In sfarsit,ACASA. 24/01/2010

NICHOLAS MICHAEL

Pr. Toderitã Rusu: V-as ruga sã faceti o trecere în revistã a biografiei dumneavoastrã de pânã acum, pentru ca sã fiti mai bine cunoscut de cãtre credinciosii Bisericii noastre Ortodoxe…

Nicholas Michael: Am 36 de ani, m-am nãscut si locuiesc în Regatul Danemarcei. Viata mea nu a urmat calea pe care ar fi dorit-o pãrintii mei, în iubirea lor fatã de mine. La 16 ani, am devenit narcoman si alcoolic. Viata mea s-a surpat chiar înainte de a începe. M-am înscris pe o cale a suferintei spirituale, emotionale si fizice, de care nu m-am putut des­prinde timp de încã 16 ani. Pentru cei ce n-au strãbãtut un astfel de drum al patimilor, ororile si degradarea sunt inimagi­nabile.

Ortodoxia este respiratia sufletului meu… 24/01/2010

IOAN E. WEISS

“Pentru ca toti sã fie una ” (Ioan 17,21)

În numele Tatãlui si-al Fiului si-al Sfântului Duh. Amin.

Tatãl nostru ceresc, Dumnezeul vesnicului Adevãr, Dumnezeul lui Israel si al revelatiei biblice, Care prin Duhul Sfânt L-a trimis în lume pe Fiul Sãu, Cuvântul, pentru ca Acesta s-o sfinteascã si s-o uneascã cu Tatãl în iubire vesnicã, ne cheamã sã ne unim în Fiul Sãu, prin puterea Sfântului Sãu Duh, fiindcã noi suntem cu totii copii ai lui Dumnezeu, creati dupã chipul vesnic al Fiului, Iisus Hristos, începutul si sfârsitul a toate (Apocalipsa 22, 13). Noi toti trebuie sã dobândim deplinãtatea omului desãvârsit în Hristos (Efeseni 4, 13-14), Fiul lui Dumnezeu, pentru ca sã ne facem, prin credintã, fiii Domnului Dumnezeului nostru (Deuteronomul 14, 1).

Ascultand glasul “LUMII VECHI” cu urechi care sa auda… 24/01/2010

MARY MAGDALENE McCANN

Dacã cineva mi-ar fi spus acum cinci ani cã viata mea va fi în mod profund schimbatã de fiintele unui loc si ale unei culturi atât de îndepãrtate de sofisticatul, tehnologizatul si progresivistul mod de viatã american, fiinte dintr-un loc total nefamiliar mie, dar îmbrãtisând secole de istorie, as fi respins aceastã posibilitate, ca pe un non-sens. De altfel, eram foarte constientã de diferitele influente exercitate asupra vietii mele; ele erau, asa credeam eu, în special cele de aici si de acum, cu urmãri imediate si vizibile. Atunci, prin harul Domnului, un glas s-a auzit din înalt si, în marea tapiserie lucratã de Creator, firul meu s-a întretesut cu firul incandescent numit România.

Misiune indeplinita 24/01/2010

Pr. David Hudson

La putin timp dupa ce am sosit in Romania ca misionar neoprotestant in 1993, un pastor baptist cu care lucram mi-a zis, “Tu crezi ca vii in Romania sa faci ceva pentru Dumnezeu, dar poate ca El vrea sa faca ceva pentru tine”.

Era adevarat ca ma aflam pe o cale care incepuse printr-o neobisnuita sete pentru cele spirituale, cand eram copil, dar nu imi inchipuiam ca voi ajunge la capatul cautarilor mele in Romania.

Am fost crescut in miscarea Wesleyana, aripa conservatoare, si botezat la varsta de 8 ani. Copil fiind, eram gata sa-mi afirm convingerile religioase si m-am straduit sa duc o viata crestina serioasa. Am invatat sa cant la pian in anii de liceu si in curand identitatea mea a fost absorbita in slujirea prin muzica.